scuza
Aspect
Vezi și : scuză |
Etimologie
Din italiană scusare < latină excusare. Confer franceză excuser.
Pronunție
- AFI: /skuˈza/
Verb
Conjugarea verbului se scuza | |
Infinitiv | a se scuza |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă scuz |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se scuze |
Participiu | scuzat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) a cere scuze, a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica.
- (v.tranz.) a accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta.
Sinonime
- 1: dezvinovăți, justifica
- 2: ierta
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz. absol.) Scuzați! = formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc.
Traduceri
a-și cere scuze
|
|
Etimologie
Din scuza.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuza.
Etimologie
Din scuză.
Pronunție
- AFI: /ˈsku.za/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru scuză.