scurta
 Vezi și : scurtă
|
Etimologie
Din latină excurtare.
Pronunție
- AFI: /skurˈta/
Verb
| Conjugarea verbului scurta | |
| Infinitiv | a scurta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scurtez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scurteze |
| Participiu | scurtat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt.
- (v.tranz.) (înv.) a omorî, a executa (prin tăierea capului).
- (v.tranz.) a alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct.
- (v.tranz. și refl.) a face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin.
- (v.intranz. și tranz.) a vorbi concis.
Cuvinte derivate
Expresii
- A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău
- A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scurta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scurta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online