scoarță

română

Etimologie

Din latină scortea.

Pronunție

• AFI: /'sko̯ar.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului scoarță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scoarță	scoarțe
Articulat	scoarța	scoarțele
Genitiv-Dativ	scoarței	scoarțelor
Vocativ	scoarță	scoarțelor

1. înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă.
2. învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă.
3. copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc.
4. perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe.
5. covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână.

Cuvinte derivate

• scorțar
• scorțișoară
• scorțos

Cuvinte compuse

• scoarța cerebrală

Expresii

• Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință
• (reg.) Mamă (sau soră) de scoarță = mamă (sau soră) vitregă
• Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actoraș
• acroșat
• oțărăsc
• stoarcă

Referințe

• DEX '98 via DEX online