rucola
 Vezi și : rucolă
|
Etimologie
Din rucolă.
Pronunție
- AFI: /ruˈko.la/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru rucolă.
(suomi)
Etimologie
Din italiană rucola.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rucola | ||
| Singular | Plural | |
| Nominativ | rucola | invariabil |
| Genitiv | rucolan | invariabil |
| Partitiv | rucolaa | invariabil |
| Ilativ | rucolaan | invariabil |
| Inesiv | rucolassa | invariabil |
Sinonime
(italiano)
Etimologie
Confer ruca.
Pronunție
- AFI: /ˈrukola/
Substantiv
rucola f., rucole pl.
Sinonime
(svenska)
Etimologie
Din italiană rucola.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rucola | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | rucola | rucolan | invariabil | invariabil |
| Genitiv | rucolas | rucolans | invariabil | invariabil |
Sinonime
Categorii:
- Română
- Flexiuni ale substantivelor în română
- Finlandeză
- Pronunții lipsă în finlandeză
- Substantive în finlandeză
- Plante în finlandeză
- Legume în finlandeză
- Italiană
- Substantive în italiană
- Plante în italiană
- Legume în italiană
- Suedeză
- Pronunții lipsă în suedeză
- Substantive în suedeză
- Plante în suedeză
- Legume în suedeză