rouă

română

Etimologie

Din latină ros, roris.

Pronunție

• AFI: /ˈro.wə/

Substantiv

Declinarea substantivului rouă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rouă	invariabil
Articulat	roua	invariabil
Genitiv-Dativ	rouăi	invariabil
Vocativ	rouă	invariabil

1. picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație.

Cuvinte derivate

• rourică
• rouros
• roușoară

Cuvinte compuse

• temperatură de rouă
• roua-cerului

Locuțiuni

• (loc.adj.) Ca roua = delicat, fraged; curat, pur.
• Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• auro

Referințe

• DEX '98 via DEX online