recapitula

română

Etimologie

Din franceză récapituler < latină recapitulare.

Pronunție

• AFI: /re.ka.pi.tuˈla/

Verb

Conjugarea verbului recapitula
Infinitiv	a recapitula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recapitulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recapituleze
Participiu	recapitulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma.

   Să recapitulezi cele spuse până acum.

2. a revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.).

   A recapitula materia pentru examen.

Sinonime

• 1: rezuma, sintetiza, (înv.) recapitului
• 2: repeta, revedea

Cuvinte derivate

• recapitulare
• recapitulat
• recapitulativ
• recapitulație

Traduceri

a rezuma

chineză: 概述 (中文) (gaishu) coreeană: 요약한 위하여 (한국어) (yoyakhan wihayeo) engleză: recapitulate (English) finlandeză: tehdä yhteenveto (suomi) franceză: récapituler (français) germană: rekapitulieren (Deutsch) greacă: ανακεφαλαιώνω (Ελληνικά) (anakefalaióno) italiană: ricapitolare (italiano) japoneză: 要約する (日本語) (yōyaku suru)

latină: recapitulare (Latina) neerlandeză: samenvatten (Nederlands) poloneză: podsumowywać (polski) portugheză: recapitular (português) rusă: повторять (русский) (povtorjat') scoțiană: ath-innis (Scots) spaniolă: recapitular (español) suedeză: sammanfatta (svenska), rekapitulera (svenska) turcă: özetlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online