Sari la conținut

rătăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din rătăci.

Pronunție

  • AFI: /rə.tə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rătăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rătăcire rătăciri
Articulat rătăcirea rătăcirile
Genitiv-Dativ rătăcirii rătăcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rătăci și rezultatul ei.


Traduceri