protesta
Aspect
Vezi și : protestă |
Etimologie
Din franceză protester < latină protestari ("a declara public"). Confer italiană protestare.
Pronunție
- AFI: /pro.tesˈta/
Verb
Conjugarea verbului protesta | |
Infinitiv | a protesta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
protestez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să protesteze |
Participiu | protestat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste.
- A protestat cu vehemență.
- a contesta.
- Cine mai protestează în front?
- (v.tranz.) a stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență.
Sinonime
- 1: (prin Transilv.) șușta, (înv.) prerecui, protestălui, protestui, remonstra; crâcni, murmura, (pop.) cârti, (prin Mold. și Bucov.) blești, (înv.) răpști
- 2: contesta, reproba, respinge
Cuvinte derivate
- protest
- protestant
- protestanticesc
- protestanticește
- protestantism
- protestare
- protestarisi, protestălui, protestui
- protestarisire, protestăluire, protestuire
- protestarisit, protestuit
- protestat
- protestatar
- protestator
- protestație
- protestăciune
Traduceri
a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest
Etimologie
Din protesta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru protesta.
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină protestum.
Pronunție
- AFI: /pro'tɛsta/
Substantiv
protesta f., proteste pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
(español)
Etimologie
Din latină protestum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
protesta f., protestas pl.
- protest, protestare; demonstrație, manifestație
- (jur.) obiecție, protest