orient

română

Etimologie

Din franceză orient < latină oriens, orientis, germană Orient.

Pronunție

• AFI: /o.ri'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului orient
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orient	invariabil
Articulat	orientul	invariabil
Genitiv-Dativ	orientului	invariabil
Vocativ	orientule	invariabil

1. unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; (p.ext.) spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online