muncușoară

română

Etimologie

Din muncă sufixul -ușoară.

Pronunție

• AFI: /mun.ku'ʃo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului muncușoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muncușoară	muncușoare
Articulat	muncușoara	muncușoarele
Genitiv-Dativ	muncușoarei	muncușoarelor
Vocativ	muncușoară	muncușoarelor

1. munculiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online