mesteca

Vezi și : mestecă

română

Etimologie

Din latină mastĭcāre.

Pronunție

• AFI: /mes.teˈka/

Verb

Conjugarea verbului mesteca
Infinitiv	a mesteca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mestec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mestece
Participiu	mestecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).

   A mesteca un aliment în gură.

2. a învârti ceva (cu limba) în gură.
3. (fig.) a pune la cale.

Sinonime

• 1: amesteca, (pop.) dumica

Cuvinte derivate

• mestec
• mestecar
• mestecare
• mestecat
• mestecă
• mestecălău
• mestecător
• mestecău

Paronime

• amesteca

Traduceri

a amesteca în gură

arabă: مضغ (العربية) (máɖağa) armeană: ծամել (հայերեն) (çamel) bască: murtxikatu (euskara) bosniacă: žvakati (bosanski) bulgară: дъвча (български) (duvča) catalană: mastegar (català) cehă: žvýkat (čeština) chineză: 嚼 (中文) (jiáo, jué), 咀嚼 (中文) (jǔjué) coreeană: 깨물다 (한국어) (kkaemulda), 씹다 (한국어) (ssipda) croată: žvakati (hrvatski) daneză: tygge (dansk), gumle (dansk) ebraică: לעס (עברית) (la'ás) engleză: chew (English), masticate (English) esperanto: remaĉi (Esperanto) finlandeză: pureskella (suomi), jauhaa (suomi) franceză: mâcher (français), mordiller (français) galiciană: mastigar (galego) georgiană: ცოხნა (ქართული) (tsoxna), ღეჭვა (ქართული) (ğeč‘va) germană: kauen (Deutsch) greacă: μασώ (Ελληνικά) (masó) interlingua: masticar (interlingua)

italiană: masticare (italiano) japoneză: 噛む (日本語) (かむ, kamu) latină: manduco (Latina), mastico (Latina) letonă: košļāt (latviešu) lituaniană: kramtyti (lietuvių) maghiară: rág (magyar) neerlandeză: kauwen (Nederlands) occitană: mastegar (occitan) persană: چاوش كردن (فارسی) poloneză: żuć (polski) portugheză: mastigar (português) rusă: жевать (русский) (ževát’) sârbă: жвакати (српски / srpski) (žvakati) scoțiană: cnuasaich (Scots) siciliană: macicari (sicilianu) slovenă: žvečiti (slovenščina) spaniolă: masticar (español) suedeză: tugga (svenska) telugu: నములు (తెలుగు) (namulu) turcă: çiğnemek (Türkçe) ucraineană: жувати (українська) (žuváty)

Etimologie

Din mesteca.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.

Etimologie

Din mestecă.

Pronunție

• AFI: /ˈmes.te.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mestecă.

Referințe

• DEX online