Sari la conținut

mantă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză mante.

Pronunție

  • AFI: /'man.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mantă mante
Articulat manta mantele
Genitiv-Dativ mantei mantelor
Vocativ mantă mantelor
  1. (înv.) mantie.


Traduceri

Anagrame

Referințe