lecție
Variante
Etimologie
Din germană Lektion < latină lectio, lectionis.
Pronunție
- AFI: /'lek.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului lecție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lecție | lecții |
| Articulat | lecția | lecțiile |
| Genitiv-Dativ | lecției | lecțiilor |
| Vocativ | lecție | lecțiilor |
- formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
- ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
- (în forma lecțiune) forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică.
- sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; (p.ext.) mustrare, dojană.
- învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute.
Cuvinte derivate
Expresii
- A da lecții = a medita (elevii) în particular
- A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ
- A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat
- A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite
- A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online