Sari la conținut

lătra

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : latră, lătră, latra

Etimologie

Din latină latrāre.

Pronunție

  • AFI: /ləˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
lătra
Infinitiv a lătra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
latru
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să latre
Participiu lătrat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei.
    Câinii latră.
  2. (v.tranz.) a se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase.
  3. (depr.; despre oameni) a vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura.
  4. (argou) (v.tranz.) a informa, a denunța, a trăda.
  5. (argou) a vorbi emfatic și demagogic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din lătra.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lătra.

Referințe