infinitiv

română

Etimologie

Din franceză infinitif < latină infinitivus.

Pronunție

• AFI: /in.fi.ni'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului infinitiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infinitiv	infinitive
Articulat	infinitivul	infinitivele
Genitiv-Dativ	infinitivului	infinitivelor
Vocativ	infinitivule	infinitivelor

1. (gram.; adesea adjectival) mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale.

Cuvinte derivate

• infinitival

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online