gaură

română

Etimologie

Din latină *gavula ( < cavus).

Pronunție

• AFI: /'ga.u.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului gaură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gaură	găuri
Articulat	gaura	găurile
Genitiv-Dativ	găurii	găurilor
Vocativ	gaură	găurilor

1. scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă.

Cuvinte derivate

• găurea
• găuri
• găurice

Cuvinte compuse

• gaura cheii
• gaură neagră

Expresii

• Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare
• (pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare

Traduceri

Traduceri

engleză: hole (English) franceză: trou (français) m.

neerlandeză: gat (Nederlands) n.

Anagrame

• garau

Referințe

• DEX '98 via DEX online