fonem

română

Etimologie

Din franceză phonème.

Pronunție

• AFI: /foˈnem/

Substantiv

Declinarea substantivului fonem
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fonem	foneme
Articulat	fonemul	fonemele
Genitiv-Dativ	fonemului	fonemelor
Vocativ	fonemule	fonemelor

1. cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt.
2. (în trecut) sunet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online