executare

română

Etimologie

Din a executa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului executare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	executare	executări
Articulat	executarea	executările
Genitiv-Dativ	executării	executărilor
Vocativ	executare	executărilor

1. acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție.
2. îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție.

Cuvinte derivate

• neexecutare

Cuvinte compuse

• executarea bugetului
• executarea pedepsei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online