document

română

Etimologie

Din franceză document < latină documentum.

Pronunție

• AFI: /do.kuˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului document
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	document	documente
Articulat	documentul	documentele
Genitiv-Dativ	documentului	documentelor
Vocativ	documentule	documentelor

1. act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație.
2. text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online