detritus

română

Etimologie

Din franceză détritus < latină detritus.

Pronunție

• AFI: /de'tri.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului detritus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	detritus	detritusuri
Articulat	detritusul	detritusurile
Genitiv-Dativ	detritusului	detritusurilor
Vocativ	detritusule	detritusurilor

1. material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi.
2. material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației.
3. (rar) tartru dentar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online