deosebi
Etimologie
Din prefixul de- osebi.
Pronunție
- AFI: /de.o.se'bi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) deosebi | |
| Infinitiv | a (se) deosebi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deosebesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deosebească |
| Participiu | deosebit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel.
- Poate deosebi cu ușurință binele de rău.
- (v.tranz.) a da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții.
- (v.refl.) a se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția.
- (v.tranz.) a recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge.
Sinonime
- 1, 4: desluși, diferenția, discerne, discrimina, distinge, (înv. și pop.) osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilini, (fig.) cerne
- 2: diferi
- 3: remarca
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
- Vedeți traduceri pentru distinge și diferenția.