dărâma

română

Din latină *deramare.

Conjugarea verbului (se) dărâma
Infinitiv	a (se) dărâma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dărâm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dărâme
Participiu	dărâmat
Conjugare	I

(v.tranz.) a doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi.
(v.refl.) a se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna.
a demola o clădire (veche).
O casă veche care se dărâme.
(rar) a rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac.
(reg.) a cosi iarbă, cereale etc.

1: demola
2: (se) dărăpăna, (se) nărui, (se) prăbuși, (se) prăvăli, (se) risipi, (se) surpa, (pop.) (se) hâi, (reg.) (se) hurui, (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) (se) ului, (înv.) (se) prăpădi

a demola