Sari la conținut

corn

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : -corn, còrn, Còrn
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
corn
Coarne de berbec
Un corn francez
Un corn înflorit

Etimologie

Din latină cǒrnu. Confer italiană corno, provensală corn, catalană corn, franceză corne, spaniolă cuerno și portugheză corno.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
corn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corn coarne
Articulat cornul coarnele
Genitiv-Dativ cornului coarnelor
Vocativ cornul coarnelor
  1. (zool., la animalele cornute) fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor.
  2. (p.anal.) fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.
  3. (la sg.) substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).
  4. (la pl.) nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn.
  5. (spec.) corn sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor.
  6. (la sg.) denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn.
    Corn uterin.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; fig. a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva
  • A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici
  • A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul
  • A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința
  • A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță
  • A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
  • A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța
  • A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela
  • (pop.) Cel cu coarne = dracul
  • Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn, umplut cu fructe și cu flori


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
corn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corn cornuri
Articulat cornul cornurile
Genitiv-Dativ cornului cornurilor
Vocativ cornule cornurilor
  1. (spec.) obiect făcut din corn sau în formă de corn, în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; (p.ext.) conținutul acestui obiect.
  2. (gastr..) produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.
  3. (reg.) colț, ungher, margine.
  4. (înv.) aripă de oaste, de tabără.

Sinonime


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
corn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corn corni
Articulat cornul cornii
Genitiv-Dativ cornului cornilor
Vocativ cornule cornilor
  1. (și în sintagma corn de vânătoare) instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
  2. (muz.) instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal.
  3. (la pl.) căpriorii casei.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din latină cornus.

Substantiv


Declinarea substantivului
corn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corn corni
Articulat cornul cornii
Genitiv-Dativ cornului cornilor
Vocativ cornule cornilor
  1. (bot.) (Cornus mas) arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe