condiție
Etimologie
Din franceză condition.
Pronunție
- AFI: /kon'di.ʦi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului condiție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condiție | condiții |
| Articulat | condiția | condițiile |
| Genitiv-Dativ | condiției | condițiilor |
| Vocativ | condiție | condițiilor |
- fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula.
- (la pl.) împrejurările în care se petrece un fenomen.
- clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc.
- Condițiile tratatului de pace.
- (jur.) eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații.
- situație juridică a unei persoane.
- situație socială a cuiva.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) fără condiții = fără pretenții.
- (loc.conj.) cu condiția (ca să) ... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)...
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online