comunicare

română

Etimologie

Din a comunica.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului comunicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comunicare	comunicări
Articulat	comunicarea	comunicările
Genitiv-Dativ	comunicării	comunicărilor
Vocativ	comunicare	comunicărilor

1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei.
2. înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură.
3. prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online