clavecin

română

Etimologie

Din franceză clavecin.

Pronunție

• AFI: /kla.veˈʧin/

Substantiv

Declinarea substantivului clavecin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clavecin	clavecine
Articulat	clavecinul	clavecinele
Genitiv-Dativ	clavecinului	clavecinelor
Vocativ	clavecinule	clavecinelor

1. vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online