cirera

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche (astăzi cerièra), care provine din latină populară ceresia < latină târzie ceresium, din cerasium.

Inevitabil din greacă antică κεράσιον (kerásion, „cireașă”), din κερασός (kerasós, „mălină”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /siˈɾe.ɾa/
• (central, oriental) AFI: /siˈɾe.ɾə/

Substantiv

cirera f., cireres pl.

1. (bot.) cireașă

Cuvinte derivate

• cirerer

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

cirera blanquella cirera d'arboç cirera d'arbocer cirera de Betlem cirera de cor de colom cirera de jueu cirera de matapedra

cirera de pastor cirera de serró cirera garrofal cirera guinda cireres de burro cireres de mar

Expresii

• com una cirera
• fet una cirera
• remenar les cireres

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din cirer.

Pronunție

• AFI: /si.ʁə.ʁa/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la viitor simplu pentru cirer.