ciopli
Etimologie
Din bulgară чопля (čoplja), sârbocroată čopljiti.
Pronunție
- AFI: /ʧjo'pli/
Verb
| Conjugarea verbului ciopli | |
| Infinitiv | a ciopli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cioplesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cioplească |
| Participiu | cioplit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti.
- (v.tranz.) (spec.) a sculpta.
- (v.tranz.) (fig.) a aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online