Sari la conținut

cinic

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză cynique < latină cynicus.

Pronunție

  • AFI: /'ʧi.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cinic
Singular Plural
Masculin cinic cinici
Feminin cinică cinice
Neutru cinic cinice
  1. (despre oameni; adesea substantivat) care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe