Sari la conținut

bunic

De la Wikționar, dicționarul liber
Un bunic și nepotul său

Etimologie

Din bun sufixul -ic.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bunic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunic bunici
Articulat bunicul bunicii
Genitiv-Dativ bunicului bunicilor
Vocativ bunicule bunicilor
  1. tatăl tatălui meu sau al mamei.
  2. (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
  3. (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe