bunic
Aspect
Etimologie
Din bun sufixul -ic.
Pronunție
- AFI: /bu'nik/
Substantiv
Declinarea substantivului bunic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bunic | bunici |
Articulat | bunicul | bunicii |
Genitiv-Dativ | bunicului | bunicilor |
Vocativ | bunicule | bunicilor |
- tatăl tatălui meu sau al mamei.
- (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
- (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.
Sinonime
- tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
bărbat luat în raport cu nepoții săi
|
|