blush
(English)
Etimologie
Din engleza veche blyscan. Înrudit cu nordică veche blys ("flacără") și daneză blus ("foc, flacără").
Pronunție
- AFI: /blʌʃ/
Substantiv
blush, pl. blushes
- împurpurare, înroșire, îmbujorare, roșeață
- (nenumărabil) fard de obraji
- culoare între roz și crem
culoarea între roz și crem:
Expresii
Verb
| Conjugarea verbului to blush | |
| Infinitiv | to blush |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
blushes |
| Trecut simplu | blushed |
| Participiu trecut | blushed |
| Participiu prezent | blushing |
- a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) îmbujora, a (se) roși, a (se) rușina
- a aplica fard de obraji, a farda
Sinonime
Etimologie
Atestat în 1486; dintr-o nuvelă.
Substantiv
blush, pl. blushes