björn
 Vezi și : Björn, Bjørn, Bjǫrn, bjørn, bjǫrn
|
(íslenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /b̥jœrd̥n/
Substantiv
Cuvinte derivate
Vezi și
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche biorn, biørn, care provine din limba nordică veche bjǫrn < proto-germanică *bernuz, formă nordică a lui *berô („urs”).
Înrudit cu daneză bjørn, engleză bear, faroeză bjørn, germană Bär, limba gotică *𐌱𐌰𐌹𐍂𐌰 (*baira), islandeză bessi, björn, neerlandeză beer și norvegiană bjørn, bjønn.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului björn | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | björn | björnen | björnar | björnarna |
| Genitiv | björns | björnens | björnars | björnarnas |
- (zool.) urs
- Vi såg en björn i skogen i går.
- (înv., glumeț) reclamant, solicitant
- Han nödgades rymma till Portugal för att komma undan sina talrika björnar.
- (argou, în special argoul homosexualilor) bărbat mare și păros; urs
- (auto.) remorcă rutieră
- (tehn., silv.) instrument cu pârghie și cârlig folosit pentru a strânge un lanț în jurul buștenilor
Sinonime
- 2: fordringsägare
- 4: (auto.) vagnbjörn
- 5: (silv.) björnbindsle, spännbjörn
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
- stark som en björn
- ställa björn
- sälj inte skinnet innan björnen är skjuten
- väck inte den björn som sover