bai

română

Etimologie

Din maghiară baj, care la rândul său provine din slavă *boj („calamitate”), ca și sârbo-croată, slovenă, cehă, ruteană, rusă boj („război”), confer (răz)boi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din slavă, ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Transilvania, dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui („a se îngriji de ceva”) (< maghiară bajlodni) este puțin folosit.

Pronunție

• AFI: /baj/

Substantiv

Declinarea substantivului bai
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bai	baiuri
Articulat	baiul	baiurile
Genitiv-Dativ	baiului	baiurilor
Vocativ	baiule	baiurilor

1. (reg.) necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc.

Expresii

• Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online