atrage
Aspect
Etimologie
Din prefixul a- trage (după franceză attirer)
Pronunție
- AFI: /a'tra.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului atrage | |
Infinitiv | a atrage |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
atrag |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să atragă |
Participiu | atras |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a exercita o atracție; a apropia la sine.
- Magnetul atrage fierul.
- Electricitățile de sens contrar se atrag.
- a determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva.
- a exercita sau a simți o atracție.
- (fig.) a fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta.
- Marea mă atrage mereu.
- a avea drept consecință; a determina.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni
Traduceri
a tenta
|
|