antenă

română

Etimologie

Din franceză antenne < latină antenna.

Pronunție

• AFI: /an'te.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului antenă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antenă	antene
Articulat	antena	antenele
Genitiv-Dativ	antenei	antenelor
Vocativ	antenă	antenelor

1. (adesea fig.) fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț.
2. conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații).
3. bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii.
4. (fam.; adesea la pl.) sursă de informații.

Cuvinte compuse

• antenă colectivă, antenă de bloc
• antenă de cameră
• antenă încorporată

Traduceri

ansamblu de conducte electrice aeriene

engleză: antenna (English) franceză: antenne (français) f. esperanto: anteno (Esperanto)

germană: Antenne (Deutsch) f. islandeză: loftnet (íslenska) n. suedeză: antenn (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• DEX online: „antenă”