acceptera
Aspect
(français)
Etimologie
Din accepter.
Pronunție
- AFI: /ak.sɛp.tə.ʁa/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la viitor pentru accepter.
(svenska)
Etimologie
Din germană acceptieren („a accepta”), care provine din franceză accepter („a accepta”) < latină acceptare, forma de prezent infinitiv pentru acceptō („a accepta”).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului acceptera | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | acceptera | accepteras |
Prezent | accepterar | accepteras |
Perfect | accepterade | accepterades |
Supin | accepterat | accepterats |
Imperativ | acceptera | |
Participiu | ||
Prezent | accepterande, accepterandes | |
Perfect | accepterad |
- a accepta
- Båda parterna accepterade medlarnas bud.