abilita

Vezi și : abilità

română

Etimologie

Din franceză habiliter < latină habilitare. Alternativ din germană habilitieren.

Pronunție

• AFI: /a.bi.liˈta/

Verb

Conjugarea verbului abilita
Infinitiv	a abilita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abilitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abiliteze
Participiu	abilitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta.
2. a împuternici.

Sinonime

• 1: atesta
• 2: împuternici

Cuvinte derivate

• abilitare
• abilitat

Cuvinte apropiate

• abil
• abilitate
• abilitațiune

Traduceri

a da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune

catalană: habilitar (català) cehă: habilitovat (čeština) engleză: habilitate (English) franceză: habiliter (français) germană: habilitieren (Deutsch)

italiană: abilitare (italiano) latină: habilitare (Latina) occitană: abilitar (occitan) portugheză: habilitar (português) spaniolă: habilitar (español)

Referințe

• DEX '98 via DEX online