învelitoare

română

Etimologie

Din a înveli sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve.li'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învelitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învelitoare	învelitori
Articulat	învelitoarea	învelitorile
Genitiv-Dativ	învelitorii	învelitorilor
Vocativ	învelitoare	învelitorilor

1. ceea ce servește la învelit; înveliș.
2. (pop.) plapumă, cuvertură.
3. copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte.
4. țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire.
5. (pop.) față de masă.

Traduceri

Traduceri

franceză: couverture (français)

Referințe

• DEX '98 via DEX online