însenina
Aspect
Etimologie
Din latină inserenare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.se.ni'na/
Verb
Conjugarea verbului însenina | |
Infinitiv | a însenina |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înseninez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să însenineze |
Participiu | înseninat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre cer, vreme etc.; la pers. 3) a deveni senin.
- (v.refl. tranz.) (fig.) (despre oameni, p.ext. despre psihicul lor) a deveni sau a face să devină senin, liniștit, vesel; a (se) înveseli, a (se) lumina.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online