Sari la conținut

înjura

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină injuriare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʒu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înjura
Infinitiv a (se) înjura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înjur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înjure
Participiu înjurat
Conjugare I
  1. (v.tranz., intranz. și refl., recipr.) a spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui.
    De ce îl înjuri toată ziua?

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe