împila

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pi'la/

Verb

Conjugarea verbului împila
Infinitiv	a împila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împileze
Participiu	împilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a asupri, a oprima.

Cuvinte derivate

• împilare
• împilat
• împilător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amplii
• alipim
• lipăim

Referințe

• DEX '98 via DEX online