Veronica Vaida
| Veronica Vaida | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (74 de ani)  București, România |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii România |
| Ocupație | fiziciană chimistă |
| Locul desfășurării activității | Boulder |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Instituție | Universitatea Harvard Universitatea din Colorado Boulder[*][1][2] |
| Alma Mater | Universitatea din București Universitatea Brown Universitatea Yale[1] |
| Organizații | Academia Americană de Arte și Științe[*] |
| Doctoranzi | Susan Solomon |
| Premii | Bursă Guggenheim[*][3] E. Bright Wilson Award in Spectroscopy[*] ()[4] Fellow of the American Physical Society[*] Fellow of the American Association for the Advancement of Science[*] Wilbur Cross Medal[*] ()[5] Chemical Pioneer Award[*] ()[6] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Veronica Vaida (n. , București, România) este o chimistă româno-americană, profesor la Universitatea din Colorado Boulder. Este un expert în chimia mediului și aerosoli.
Familia și educația
[modificare | modificare sursă]Vaida s-a născut în 1950 în București[7][8]. Părinții ei erau din Transilvania și s-au întâlnit după al doilea Război Mondial.[7] Mama ei a supraviețuit Lagărului de la Auschwitz, iar tatăl său a fost deținut politic.[7] A mers la o școală maghiară din Cluj și s-a întors în București în 1963,[7] unde a studiat chimia la Universitatea din București.[7] După ce a văzut un post în SUA publicat în 1969, s-a mutat la Universitatea Brown, pentru a lucra pe detectoare pentru raze moleculare.[7] Ea s-a alăturat Universității Yale pentru studii postuniversitare în 1973, dar s-a chinuit să găsească un îndrumător academic deoarece academicienii bărbați erau de opinie că chimia organică era „nepotrivită pentru femei”.[7] Îndrumătorul ei original a fost Geraldine A. Kenney-Wallace, care a plecat de la Yale pentru a înființa primul laborator de spectroscopie ultrarapidă la Universitatea din Toronto.[7] În cele din urmă, a obținut doctoratul la Universitatea Yale, în 1977.[9]
Carieră
[modificare | modificare sursă]În 1977, Vaida a devenit un cercetător postdoctoral Xerox la Universitatea Harvard, lucrând alături de Dudley R. Herschbach și Bill Reinhart pe dinamica fotoreacțiilor[10]. A colaborat cu Kevin Peters și Meredith Lackland la Bell Labs. S-a căsătorit cu Kevin Peters în 1978 și a devenit un membru al facultății la Universitatea Harvard în aceeași zi[7]. În 1980 a fost numită membră a Alfred P. Sloan Foundation și savantă Camille și Henry Dreyfus în 1984[7][9]. Vaida a dezvoltat spectrometria de absorbție răcită cu jet pentru a analiza viața sistemelor reactive, unde dinamica stărilor excitate era complicată din cauza absobției difuze și fluorescenței limitate[7]. A lucrat la un laser excimer, care putea permite grupului său să studieze complexele metalelor de tranziție[7][11]. S-a mutat la Universitatea din Colorado Boulder, unde și-a construit propriul laborator spectroscopie. A identificat starea excitată a OCIO cu Susan Solomon, în 1989[12]. După colaborarea cu Susan Solomon, Vaida a realizat că studiile sale ale compușilor model ar putea fi utile în chimia atmosferei. Astfel, grupul a continuat să studieze ozonul atmosferic, clustere de apă și gheața polară[13]. A divorțat de Kevin Peters în 1990[7].
În 1993 l-a întâlnit pe Adrian Tuck, chimist la Laboratorul Atmosferic de la National Oceanic and Atmospheric Administration[7]. În 1994 i-a fost acordat o bursă Erskine la Universitatea din Canterbury din Noua Zeelandă[9]. S-a căsătorit cu Tuck în 1997 și a continuat să studieze fragmente organice de pe particule de aerosoli[14]. Ea a propus că coagularea și diviziunea aerosolilor permite substanțelor organice să formeze un strat tensioactiv pe suprafața aerosolilor și a realizat că acest lucru este similar cu o bacterie unicelulară[7].
Grupul ei a început să studieze filme organice la interfața apă-aer, folosind spectroscopia în infraroșu cu reflecție de suprafață pentru a examina diferențele în ionizarea fenilalaninei din interiorul și de la suprafața apei[7]. Doctorandul lui Vaida, Elizabeth Griffith, a constatat că legăturile peptidice de la suprafața apei ar fi generate nonenzimatic[15][16]. În 2007 a fost numită lector distins la Sigma Xi la Universitatea din Colorado Boulder[9]. A studiat modul în care lumina soarelui poate oferi abiotic reacții prebiotic esențiale pentru evoluția vieții[17][18]. În 2018, Journal of Physical Chemistry a publicat un tribut dedicat lui Vaida și cercetării acesteia[11].
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Veronica Vaida – ORCID (în engleză), accesat în
- ^ https://experts.colorado.edu/display/fisid_100313 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Guggenheim Fellows databaseGuggenheim Fellows database&rft_id=https://www.gf.org/fellows/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Veronica Vaida" class="Z3988">
- ^ https://www.acs.org/funding/awards/e-bright-wilson-award-in-spectroscopy/past-recipients.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://gsas.yale.edu/documents/wilbur-cross-medalists-1966-2023-year Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.theaic.org/award_winners/chem_pioneer.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Vaida, Veronica (). „Veronica Vaida: Autobiographical Notes”. The Journal of Physical Chemistry A. 122 (5): 1159–1166. doi:10.1021/acs.jpca.7b12802. ISSN 1089-5639. OCLC 970486961. PMID 29415545.
- ^ Balas, Egon (). Will to Freedom: A Perilous Journey Through Fascism and Communism. Syracuse University Press. ISBN 9780815609308.
- ^ a b c d „Biography”. University of Colorado. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „European Chemistry Gold Medal - Meet the International Award Committee - EuChemS”. EuChemS. . Accesat în .
- ^ a b Donaldson, D. James; Francisco, Joseph S.; Grassian, Vicki H.; Hemley, Russell J.; Jonas, David M.; Leopold, Kenneth R.; Levinger, Nancy E. (). „Tribute to Veronica Vaida”. Journal of Physical Chemistry A. 122 (5): 1157–1158. doi:10.1021/acs.jpca.7b11829. PMID 29415548.
- ^ Vaida, Veronica; Solomon, Susan; Richard, Erik C.; Rühl, Eckart; Jefferson, Anne (). „Photoisomerization of OCIO: a possible mechanism for polar ozone depletion”. Nature. 342 (6248): 405–408. doi:10.1038/342405a0. ISSN 0028-0836. OCLC 1076418075.
- ^ Vaida, Veronica (). „Perspective: Water cluster mediated atmospheric chemistry”. The Journal of Chemical Physics. 135 (2): 020901. doi:10.1063/1.3608919. ISSN 0021-9606. OCLC 1057981142. PMID 21766916.
- ^ Ellison, G. Barney; Tuck, Adrian F.; Vaida, Veronica (). „Atmospheric processing of organic aerosols”. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 104 (D9): 11633–11641. doi:10.1029/1999jd950073. ISSN 0148-0227. OCLC 847054952.
- ^ Donaldson, D. J.; Vaida, Veronica (aprilie 2006). „The Influence of Organic Films at the Air−Aqueous Boundary on Atmospheric Processes”. Chemical Reviews. 106 (4): 1445–1461. doi:10.1021/cr040367c. ISSN 0009-2665. OCLC 896847472. PMID 16608186.
- ^ Griffith, Elizabeth C.; Shoemaker, Richard K.; Vaida, Veronica (). „Sunlight-initiated Chemistry of Aqueous Pyruvic Acid: Building Complexity in the Origin of Life”. Origins of Life and Evolution of Biospheres. 43 (4–5): 341–352. doi:10.1007/s11084-013-9349-y. ISSN 0169-6149. OCLC 183275831. PMID 24362712.
- ^ Vaida, Veronica (). „Atmospheric radical chemistry revisited”. Science. 353 (6300): 650. doi:10.1126/science.aah4111. ISSN 0036-8075. PMID 27516586.
- ^ Rapf, Rebecca J.; Vaida, Veronica (). „Sunlight as an energetic driver in the synthesis of molecules necessary for life”. Physical Chemistry Chemical Physics. 18 (30): 20067–20084. doi:10.1039/C6CP00980H. ISSN 1463-9076. OCLC 442203075. PMID 27193698.
