Vasile Tărâțeanu

Vasile Tărâțeanu
Date personale
Născut	27 septembrie 1945 Sinăuții de Sus, Cernăuți, RSS Ucraineană, URSS
Decedat	8 august 2022 (76 de ani) Cernăuți, Ucraina
Cetățenie	Ucraina
Ocupație	scriitor poet
Activitate
Studii	Universitatea din Cernăuți
Limbi	limba română

Membru de onoare al Academiei Române

Vasile Tărâțeanu (n. 27 septembrie 1945, satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți – d. 8 august 2022, Cernăuți) a fost un poet român din Ucraina.

Viața și opera

În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți. Lucrează ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei (1969-1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981–1991).

În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu“. Din anul 2000 este președinte al "Fundației culturale "Casa Limbii Române" din Cernăuți. Este redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina - Cernăuți: Plai românesc (1990–1994), Arcașul", "Curierul de Cernăuți", "Junimea etc.

A debutat editorial, în 1981, cu Harpele ploii, în corola interesantei sale opere poetice ivindu-se apoi:

• Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984);
• Linia vieții (Ujgorod, 1988);
• Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990);
• Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995);
• Litanii (Iași, 1996);
• Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999);
• Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999);
• Dinafară (Timișoara, Editura Augusta, 2003) etc.
• Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005);
• Infern personal, ediție bilingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster,2005);
• Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, volum omagial, (București, Editura Semne, 2005);
• Aruncarea zarurilor, in Colecția Biblioteca Revistei „Convorbiri literare” (Iași, Editura Timpul,2005);
• Orizonturi decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005);
• Degețelul salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca revistei Făgurel (Cernauți, Editura Zoloti Lytavry, 2006);
• Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, 2008).

Volumelor de versuri li se adaugă și două volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007).

Premii

• Premiul revistei „Poesis“ (1994; 2000).
• Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001).
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003).

Referințe critice

În Generația resurecției poetice (în capitolul Vasile Tărâțeanu – despre „lanul tivit cu maci“ al lui Ștefan cel Mare), criticul literar, Ion Pachia Tatomirescu evidențiază:

„«Un poet-Sisif cărând stânca speranței reîntregirii României este bucovineanul Vasile Tărâțeanu [...] Cu poemul Țara Fagilor se deschide volumul Pământ în retragere; titlul poemului este o metaforă a Bucovinei înstrăinată, vândută la taraba imperiilor (Otoman, Habsburgic, Rus), aflată în prezent în ghearele Ucrainei, ca și Maramureșul istoric; „lăstarii“ preiau dorințele reîntregirii de țară, de neam ale arborilor-părinți: Desfrunzind amintiri / Țara Fagilor renaște în muguri / aceleași dorinți. / Mlădițe noi / bâjbâind spre lumină / dinspre ar¬bori-părinți.// (...) // Detrunchiere – / Nesfârșit de cruntă și dureroasă / secure. Deseori, la acest poet, dorul de a vedea Bucovina, pământul nașterii sale, reunindu-se cu Patria-Mumă, România, capătă fluiditatea litaniei, a sfâșietoarei doine de înstrăinare: Între noi și dragă țară / crește / un gol ce ne doboară. // Crește / un deal și crește / o vale / și un crâng / apare-n cale. // Crește / un munte și o mare / și-un pustiu între hotare // Cine vrea / și cine poate / îl trece în brânci, / pe coate // dar pân-la ea ca s-ajungă / calea e cu mult mai lungă // Nici tu mare / nici tu munte / nici păduri-frunze cărunte, // Nici tu vale nici tu deal / vorba e de-un ideal // de un neam și de o țară / ce-s date din ele afară.»”

(p. 451; cf. Ion Pachia Tatomirescu, Un poet-Sisif cărând stânca speranței re-întregirii de Țară, recenzie, în Rostirea românească – Sibiu –, anul II, nr. 2 – 3 / ianuarie-februarie, 1996, p. 98 sq.).