Taxonomia păianjenilor
Arahnologia împarte păianjenii în două subordine - Mesothelae și Opisthothelae, cel din urmă este divizat în două infraordine - Mygalomorphae și Araneomorphae. În total ordinul Araneae include 38 de suprafamilii și 111 familii, dintre care 7 familii au poziție neclară. În prezent ordinul Araneae cuprinde peste 40 000 de specii descrise. Se presupune că există mai multe specii neobservate de om. Se estimează că au fost descrise doar 20 - 30 % din speciile existente.
Datorită studiilor permanente în fiecare lună se descoperă specii noi, iar altele sunt recunoscute ca sinonime. În aceste condiții numărul de specii în familiile este variabil și nu se poate avea, la stadiul actual, o precizie totală în ce privește diversitatea păianjenilor. Cu toate acestea, numărul speciilor oferite aici sunt utile ca orientare.
Subordinul Mesothelae
[modificare | modificare sursă]
Păianjenii din Mesothelae posedă o opistosomă segmentată, ceva specific pentru toate arahnidele. La aceștia lipsesc glandele veninoase, morfologia și mărimea pedipalpilor foarte bine se aseamănă cu cea a picioarelor. Respiră prin două perechi de plămâni. Organele filiere sunt localizate median, pe partea ventrală opistosomă, între segmentele 4 și 5. Sistemul nervos este prezent și în opistosomă prin ganglioni. Acești păianjnei nu folosesc mătasea în mod activ la vânătoare. Intrarea în vizuina lor este înconjurată de fire de mătase. La atingerea lor de către vreo insectă, acestea vibrează. Păianjenul, simțind vibrația, iese din vizuină și atacă victima. Subordinul cuprinde puține specii, grupate într-o familia, Liphistiidae, și cinci genuri, răspândiți numai în Asia de Est.
Subordinul Opisthothelae
[modificare | modificare sursă]
Opisthothelae este un subordin de pǎianjeni care cuprinde specii cu opistosoma nesegmentatǎ. De obicei, pedipalpii sunt mai subțiri și mai scurți. Organele filiere se găsesc pe partea ventral-posterioară a opistosomei. Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae.
Infraordinul Mygalomorphae
[modificare | modificare sursă]Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu Theraphosa blondi. Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia Atypus affinis, familia Atypidae.
Infraordinul Araneomorphae
[modificare | modificare sursă]Este infraordinul cel mai bogat în specii. Chelicerele păianjenilor araneomorfi sunt orientate în jos, însă colții sunt direcționați opus, unul spre celălat. Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și trahei. Sunt și familii cu respirație exclusiv traheală (Caponiidae).
Tabelul familiilor
[modificare | modificare sursă]Tabelul include numai speciile identificate la moment. Familiile care conțin specii periculoase pentru om sunt evidențiate cu caractere aldine.
| 1 | <10 | >=10 | >=100 | >=1000 |
- Surse:
Clasificare după ITIS până la nivel de familie
[modificare | modificare sursă]-
|
-
|
Gnaphosidae Simon
| ||||||
-
|
-
|
|||||||
-
|
-
|
-
| ||||||
-
|
-
|
-
| ||||||
-
|
-
|
-
| ||||||
-
|
-
|
-
|
| Arahnologie |  | |
|---|---|---|
| Taxonomie | ||
| Anatomie | ||
| Interacțiunea umană | ||
| Pânza | ||
