Takfiri

Un takfiri (arabă تكفيريتكفيري takfīrī) este un musulman care îl acuză pe un alt musulman (sau adept al unei alte credințe avraamice) de apostazie.^[1] Acuzația în sine este numită takfir, termen derivat din cuvântul kafir (necredincios); pe scurt, prin takfir "cel care este un musulman este declarat impur."^[2] Dacă o persoană (sau un grup) pretinde a fi musulman, dar refuza oricare dintre principiile de bază ale Islamului, atunci cel care îl declară (sau grup) kafir, nu este considerat ca takfiri. Acest lucru este folosit pentru grupuri, cum ar fi Ahmadiyya, care sunt considerate kafir de mulți musulmani pentru că ei neagă principiul de bază, Finalitatea Profeției. Acuzând alți musulmani de a fi takfiris a devenit o insultă sectară (folosită cel mai des de către musulmanii șiiți împotriva salafiștilor, wahhabiților, teroriștiilor sunniți și, în general, împotriva sunniților care susțin că șiiții sunt necredincioți și uciderea lor este halal), în special de la izbucnirea Războiului Civil Sirian în 2011.^[3]^[4]^[5]

În principiu, singurul grup autorizat să declare un membru al unei religii avraamice un kafir (necredincios) este ulema, și acest lucru se face numai după ce toate măsurile legale de precauție prevăzute au fost luate. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de grupuri wahhabite / salafiste, clasificate de către unii cercetători ca takfiri-wahhabite,^[6] s-au despărțit de ortodocși metoda ortodoxă a de stabilire takfirilor prin procese Sharia. Și-au rezervat pentru ei înșiși dreptul de a declara orice musulman un apostat, precum și orice nemusulman.

Clasificarea

Takfirii au fost clasificați de către unii comentatori drept ramifificații violente ale mișcării salafiste, dar, chiar dacă salafismul în celelalte țări este văzut ca o formă de 'islam fundamentalist', el nu este în mod inerent o mișcare violentă care încurajează terorismul.^[7] Takfiris, pe de altă parte, tolerează actele de violenta ca metode legitime de realizare a unor obiective religioase sau politice. Expertul în Orientul Mijlociu Robert Baer a scris că

"takfiri , în general, se referă la un musulman sunnit care vede lumea în alb și negru; există doar credincioși adevărați și necredincioși, fără nuanțe în între cele două categorii. Misiunea unui takfiri este de a recrea Califatul, dar într-o interpretare strict literală a Coranului."^[8]

Sinuciderea

Viziunea takfiri despre sinucidere, de asemenea, diferă în mod semnificativ de cele ale islamului ortodox. Takfirii cred că cel care se sinucide în mod deliberat, în încercarea de a ucide dușmani, este un martir (shahid) și, prin urmare, merge direct în rai. Potrivit acestei viziuni, toate păcatele sunt iertate atunci când o persoană este martirizată, dându-i-se permis în alb pentru uciderea fără discriminare de non-combatanți, de exemplu.^[9] Un exemplu de astfel grup takfiri terorist este Emiratul Caucazian.^[10]

Opinii în cadrul Islamului

Adversarii takfirilor de multe ori îi văd pe aceștia ca fiind replici moderne ale Khawarij-ilor, sectă islamică a secolului VII, care au purtat război împotriva Califatului.^[11]

În mass-media

Termenul takfiri a fost adus atenția publicului mondial de către jurnalistul BBC de investigație Peter Taylor, în 2005 în serialul de televiziune Noua Al-Qaeda.^[12]

Referințe

^ https://fas.org/irp/crs/RS21745.pdf
^ Kepel, Gilles; Jihad: the Trail of Political Islam, London: I.B. Tauris, 2002, page 31
^ Zelin, Aaron Y.; Smyth, Phillip. „The vocabulary of sectarianism”. Foreign Policy. Accesat în 17 septembrie 2014. Another popular term used by Shiite jihadis for their Sunni enemies has been "takfiri" Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last1= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |first1= și |first= (ajutor)
^ „Lebanon's Hizbollah Turns Eastward to Syria” (PDF). International Crisis Group. Arhivat din original (PDF) la 21 octombrie 2014. Accesat în 15 septembrie 2014. By framing its fight as a preemptive attack on takfiris – those who declare other Muslims to be apostates – Hizbollah has tarred all shades of the opposition, and indeed sometimes all Sunnis, with the same radicalising brush. It has exaggerated, and thereby exacerbated, the sectarianism of the Syrian opposition as well as its own domestic opponents
^ Miller, Johnathan. „Inside Hezbollah: fighting and dying for a confused cause”. Channel Four News. Accesat în 18 septembrie 2014. those they provocatively and [pejoratively] brand “the Takfiris” Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
^ Oliveti, Vincenzo; Terror's Source: the Ideology of Wahhabi-Salafism and its Consequences, Birmingham: Amadeus Books, 2002
^ Oliveti, Terror's Source, (2002), page 45
^ Baer, Robert (2008). The Devil We Know. New York: Crown. ISBN 978-0-307-40864-8.
^ Oliveti, Terror's Source, (2002), page 47/48.
^ Darion Rhodes, Salafist Takfiri Jihadism: The Ideology of the Caucasus Emirate http://www.ict.org.il/Article/132/Salafist-Takfiri Jihadism the Ideology of the Caucasus Emirate Arhivat în 3 septembrie 2014, la Wayback Machine.
^ „Al Qaeda History”. Arhivat din original la 29 decembrie 2017. Accesat în 21 mai 2014.
^ „The New Al-Qaeda: Madrid bombings”. 21 iulie 2005.

Lectură suplimentară

AbdulHaq al-Ashanti și Abu Ameenah AbdurRahman ca-Salafi, Un Studiu Critic de Identități Multiple și Deghizări de 'al-Muhajiroun': Expunerea Poznele de Adepții Cultului lui Omar Bakri Muhammad Fustuq, Jamiah mass-Media, 2009
AbdulHaq al-Ashanti și Abu Ameenah AbdurRahman ca-Salafi, Abdullah El-Faisal Al-Jamayki: Un Studiu Critic de Declarațiile Sale, Erori și Extremismului în Takfeer, Jamiah mass-Media, 2011
Reza Aslan (2009), Jihadismul Global ca un Transnaționale de Circulație: Un Cadru Teoretic, teză de Doctorat, Universitatea din California, Santa Barbara.
Jason Burke, Al-Qaeda: Povestea Adevărată a Islamului Radical, Pinguin, 2004
John L. Esposito, Unholy War: Teroare în numele Islamului, Oxford University Press, 2002
Gilles Kepel, Jihad: Traseul de Islamul Politic, I. B. Tauris, 2003
Vincenzo Oliveti, Teroare Sursa: Ideologia Wahhabi-Salafismului și Consecințele sale, Amadeus Cărți, 2002
Sahih al-Bukhari 4.574

[1] ttps://fas.org/irp/crs/RS21745.pdf

[KepelJihad-2] Kepel, Gilles; Jihad: the Trail of Political Islam, London: I.B. Tauris, 2002, page 31

[3] Zelin, Aaron Y.; Smyth, Phillip. „The vocabulary of sectarianism”. Foreign Policy. Accesat în 17 septembrie 2014. Another popular term used by Shiite jihadis for their Sunni enemies has been "takfiri" Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last1= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |first1= și |first= (ajutor)

[4] „Lebanon's Hizbollah Turns Eastward to Syria” (PDF). International Crisis Group. Arhivat din original (PDF) la 21 octombrie 2014. Accesat în 15 septembrie 2014. By framing its fight as a preemptive attack on takfiris – those who declare other Muslims to be apostates – Hizbollah has tarred all shades of the opposition, and indeed sometimes all Sunnis, with the same radicalising brush. It has exaggerated, and thereby exacerbated, the sectarianism of the Syrian opposition as well as its own domestic opponents

[5] Miller, Johnathan. „Inside Hezbollah: fighting and dying for a confused cause”. Channel Four News. Accesat în 18 septembrie 2014. those they provocatively and [pejoratively] brand “the Takfiris” Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)

[6] Oliveti, Vincenzo; Terror's Source: the Ideology of Wahhabi-Salafism and its Consequences, Birmingham: Amadeus Books, 2002

[7] Oliveti, Terror's Source, (2002), page 45

[8] Baer, Robert (2008). The Devil We Know. New York: Crown. ISBN 978-0-307-40864-8.

[9] Oliveti, Terror's Source, (2002), page 47/48.

[10] Darion Rhodes, Salafist Takfiri Jihadism: The Ideology of the Caucasus Emirate http://www.ict.org.il/Article/132/Salafist-Takfiri Jihadism the Ideology of the Caucasus Emirate Arhivat în 3 septembrie 2014, la Wayback Machine.

[11] „Al Qaeda History”. Arhivat din original la 29 decembrie 2017. Accesat în 21 mai 2014.

[12] „The New Al-Qaeda: Madrid bombings”. 21 iulie 2005.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]