TON 618

TON 618 (abreviere de la Tonantzintla 618) este o gaură neagră supermasivă. Este una dintre cele mai masive descoperite, având o masă de 40.7 miliarde de ori mai mare ca masa Soarelui (M_☉). Se află la marginea constelației Câinii de Vânătoare, în apropiere de constelația Părul-Berenicei.

Istoric

Deoarece quasarii nu au fost recunoscuți până în 1963,^[1] natura acestui obiect a fost necunoscută atunci când a fost observat pentru prima dată într-un studiu din 1957 al stelelor albastre slabe (în principal pitice albe) care se află departe de planul Căii Lactee. După ce a apărut pe plăcile fotografice realizate cu telescopul Schmidt de 0,7 m de la Observatorul Tonantzintla din Mexic, astronomii mexicani Braulio Iriarte și Enrique Chavira i-au conferit numărul 618 în Catalogul Tonantzintla.^[2]

În 1970, un studiu radio la Bologna, în Italia, a descoperit emisii radio provenite de la TON 618, indicând faptul că acesta era un quasar.^[3] Marie-Helene Ulrich a obținut apoi spectre optice ale TON 618 la Observatorul McDonald, care au arătat linii de emisie tipice unui quasar. Din deplasarea spre roșu ridicată a liniilor, Ulrich a dedus că TON 618 era un obiect foarte îndepărtat și, prin urmare, era unul dintre cei mai luminoși quasari cunoscuți.^[4]

Note

^ „1963: Maarten Schmidt Discovers Quasars”. Observatories of the Carnegie Institution for Science. Arhivat din original la 1 februarie 2019. Accesat în 21 octombrie 2017.
^ Iriarte, Braulio; Chavira, Enrique (1957). „Estrellas Azules en el Casquete Galactico Norte (Blue stars in the North Galactic Cap)” (PDF). Boletín de los Observatorios de Tonantzintla y Tacubaya. 2 (16): 3–36. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2017. Accesat în 21 octombrie 2017.
^ Colla, G.; Fanti, C.; Ficarra, A.; Formiggini, L.; Gandolfi, E.; Grueff, G.; Lari, C.; Padrielli, L.; Roffi, G.; Tomasi, P; Vigotti, M. (1970). „A catalogue of 3235 radio sources at 408 MHz”. Astronomy & Astrophysics Supplement Series. 1 (3): 281. Bibcode:1970A&AS....1..281C.
^ Ulrich, Marie-Helene (1976). „Optical spectrum and redshifts of a quasar of extremely high intrinsice luminosity: B2 1225 31”. The Astrophysical Journal. 207: L73–L74. Bibcode:1976ApJ...207L..73U. doi:10.1086/182182 .

Vezi și

Gaură neagră supermasivă
NGC 6380 (TON1)

Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!

[1] „1963: Maarten Schmidt Discovers Quasars”. Observatories of the Carnegie Institution for Science. Arhivat din original la 1 februarie 2019. Accesat în 21 octombrie 2017.

[2] Iriarte, Braulio; Chavira, Enrique (1957). „Estrellas Azules en el Casquete Galactico Norte (Blue stars in the North Galactic Cap)” (PDF). Boletín de los Observatorios de Tonantzintla y Tacubaya. 2 (16): 3–36. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2017. Accesat în 21 octombrie 2017.

[3] Colla, G.; Fanti, C.; Ficarra, A.; Formiggini, L.; Gandolfi, E.; Grueff, G.; Lari, C.; Padrielli, L.; Roffi, G.; Tomasi, P; Vigotti, M. (1970). „A catalogue of 3235 radio sources at 408 MHz”. Astronomy & Astrophysics Supplement Series. 1 (3): 281. Bibcode:1970A&AS....1..281C.

[marie-4] Ulrich, Marie-Helene (1976). „Optical spectrum and redshifts of a quasar of extremely high intrinsice luminosity: B2 1225 31”. The Astrophysical Journal. 207: L73–L74. Bibcode:1976ApJ...207L..73U. doi:10.1086/182182 .

[1]

[2]

[3]

[4]