Suillaceae
| Suillaceae | |
|---|---|
| |
| Suillus luteus (turta vacii) | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Subclasă: | Agaricomycetidae |
| Ordin: | Boletales |
| Subordin: | Suillineae |
| Familie: | Suillaceae (Singer) Besl & Bresinsky (1997) |
| Genul tip | |
| Suillus Gray (1821) | |
| Diversitate | |
| 3 genuri | |
Modifică text  |
|
Suillaceae (Rolf Singer, 1986 ex Helmut Besl și Andreas Bresinsky, 1997), din încrengătura Basidiomycota în clasa Agaricomycetes și ordinul Boletales, este o familie de ciuperci comestibile. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, care formează micorize pe rădăcinile arborilor, dar numai pe cele din familia Pinaceae. În momentul de față conține 3 (4) genuri cu peste 100 de specii. Cel mai mare precum tip de gen este Suillus.[1][2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Familie de ciuperci a fost determinată de micologii germani Helmut Besl (1944-2013) și Andreas Bresinsky (n. 1935) referindu-se la o studie mai veche a compatriotului lor Rolf Singer din 1986. Articolul a fost publicat în volumul 206 al jurnalului științific Plant Systematics and Evolution din martie 1997.[3]
Sistematică
[modificare | modificare sursă]Există opinii diferite cu privire la conceptul familii Suillaceae.
Pentru mult timp, familia actuală Suillaceae a aparținut familiei Boletaceae, de asemenea din ordinul Boletales. Dar Besl și Bresinsky au dovedit, datorită compușilor chimici și ai pigmenților, că sunt mai strâns înrudite cu familia Gomphidiaceae și Rhizopogonaceae, deși primele poartă lamele, iar cele din urmă se dezvoltă subteran, asemănător trufelor. De acea au creat subcategoria Suillineae precum noua familie aici descrisă.
Clar este, că următoarele genuri au fost transferate:
- Cricunopus P.Karst. (1881) cu 1 specie (C. luteus, azi Suillus luteus,[4]
- Dodgea Malençon (1939) cu 1 specie (D. occidentalis, azi Truncocolumella occidentalis),[5]
- Eryporus Quél. (1886) cu 1 specie,[6] Fuscoboletinus Pomerl. & A.H.Sm. (1962) cu 1 specie,[7] Gastrosuillus Thiers (1989) cu 5 specii,[8] Ixocomus Quél. (1888) cu 30 specii,[9] Mariaella Šutara (1987) cu 1 specie,[10] Peplopus (Quél.) Quél. (1887) cu 1 specie,[11] Rostkovites P.Karst. (1881) cu 9 specii[12] și Viscipellis (Fr.) Quél. (1886) cu 39 specii,[13] azi cu toate sinonime ale genului Suillus.
O discuție dusă de ani de zile, dar în principiu încă nefinalizată, se referă la relațiile dintre genurile Suillus și Boletinus. Privind relația strânsă între acești doi taxoni, nu există nicio controversă, însă poziția Boletinus ca gen independent este neclară. Ușor generalizat, se pot distinge două modele diferite cu privire la relația de familie dintre Suillus și Boletinus: Reprezentanții direcției practicate în Statele Unite îl văd pe Boletinus ca parte al genului Suillus, iar direcția europeană acceptă pe Boletinus ca gen independent, susținuți de constatările chemi-taxonomice, fără îndoială importante. Astfel, bureții arată alături de ingrediente comune de asemenea câteva specific proprii.[14] Boletinus Kalchbr. (1867) cu 38 (35) specii este văzut în prezent (2019) de Mycobank, cel mai renumit comitet de nomenclatură, drept gen independent în familia Suillaceae.[15]
Astfel au rămas doar 3 genuri (fără Boletinus), anume:
- Psiloboletinus Singer (1945) cu 1 specie (P. lariceti),[16]
- Suillus cu 99 specii[17] și
- Truncocolumella Zeller (1939) cu 3 specii (T. citrina, T. occidentalis, T. rubra) care are însușirile de trufă.[18]
Specii ale familiei în imagini ( mică selecție)
[modificare | modificare sursă]-
Psiloboletinus lariceti -
-
-
-
Truncocolumella citrina
.jpg)
.jpg)
_Singer_125171.jpg)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214-215, ISBN 0-85199-826-7
- ^ [http://www.mycobank.org/BioloMICS.aspx?TableKey=14682616000000067&Rec=93103&Fields=All Mycobank 1
- ^ H. Besl, A. Bresinsky: „Chemosystematics of Suillaceae and Gomphidiaceae (suborder Suillineae)”, în: „Plant Systematics and Evolution”, vol. 206, Editura Springer, Viena, martie 1997, p. 223-242
- ^ Mycobank 2
- ^ Mycobank 3
- ^ Mycobank 4
- ^ Mycobank 5
- ^ Mycobank 6
- ^ Mycobank 7
- ^ Mycobank 8
- ^ Mycobank 9
- ^ Mycobank 10
- ^ Mycobank 11
- ^ Michael Fischer, Margit Jarosch, Manfred Binder & Helmut Besl: „Zur Systematik der Boletales: Suillus und verwandte Gattungen”, în: „Zeitschrift für Mykologie”, vol 63, nr. 2, 1997, p. 173-181
- ^ Mycobank 12
- ^ Mycobank 13
- ^ Index Fungorum 1
- ^ Index Fungorum 2
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
- Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
- Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
- Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
- Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
- Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Suillaceae la Wikimedia Commons
