Stârciu, Sălaj

Coordonate: 47°05′14″N 22°55′11″E ({{PAGENAME}}) / 47.08722°N 22.91972°E
Stârciu
— sat —
Biserica din Stârciu
Stârciu Stârciu (România) Localizarea satului pe harta României
Stârciu Stârciu (Județul Sălaj) Localizarea satului pe harta județului Sălaj

Țară	România
Județ	Sălaj
Comună	Horoatu Crasnei

SIRUTA	141562
Atestare documentară	1341

Altitudine^[2]	302 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	1.001 locuitori

Fus orar	EET ( 2)
- Ora de vară (DST)	EEST ( 3)
Cod poștal	457187
Prefix telefonic	40 x60 ^[1]

Prezență online
GeoNames

Stârciu în harta iosefină, 1769-1773. Vatra satului se întinde pe „Valea Stârciu”, pe afluentul său drept și pe platoul dintre cele două văi. Prin sat trece vechiul „drum al țării”, care lega Ungaria de Ardeal. Pe Valea Stârciului, la ieșirea din sat, sunt marcate două mori de apă. Biserica de lemn stă pe o înălțime pe malul stâng. Stârciu în harta iosefină, 1769-1773. Vatra satului se întinde pe „Valea Stârciu”, pe afluentul său drept și pe platoul dintre cele două văi. Prin sat trece vechiul „drum al țării”, care lega Ungaria de Ardeal. Pe Valea Stârciului, la ieșirea din sat, sunt marcate două mori de apă. Biserica de lemn stă pe o înălțime pe malul stâng.
Modifică date / text

Stârciu (în maghiară Bogdánháza), este un sat în comuna Horoatu Crasnei din județul Sălaj, Transilvania, România.

Istorie

Prima atestare documentară a localității provine din anul 1341, când satul apare sub numele de villa olakalis Bogdanynhaza. Alte atestări documentare provin din anii 1481 Bogdánháza, 1553 Bogdánfalva, 1733 Stîrca, 1750 Bogdányháza, 1760-1762 Bogdánháza, 1808 Sztîrcsi, 1850 Sztărcs, 1854 Bogdánháza, Stîrci, 1930 Stîrciu, 1966 Stîrciu.

Biserici

Biserica de lemn

În Stârciu a fost documentată o biserică de lemn în secolul 18, pe care tradiția și vechea hartă iosefină o plasează pe malul stâng al văii satului.

Biserica veche de zid

cruci de preoți
1869
1895

Începând cu a doua jumătate a secolului 19 apar date despre o biserică de zid, ridicată în cimitirul greco-catolic de pe malul drept al văii satului. Aceasta a servit drept biserică parohială pentru comunitatea greco-catolică până în al doilea război mondial. După înlocuirea ei cu o nouă biserică de zid, vechea biserică de zid s-a ruinat. Locul bisericii se cunoaște iar în cimitirul din jur se păstrează câteva cruci de piatră vechi și valoroase.

Biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae”

La începutul secolului 20, comunitatea s-a scindat, o parte revenind la ortodoxie. Comunitatea ortodoxă sub chemarea preotului Petru Tămășoiu și-a ridicat între anii 1904-1911 actuala biserică „Sfântul Nicolae”, pe terenul donat de epitropul Gavril Taloș, în noul centru al satului. Biserica a fost consacrată în 12 septembrie 1912 de episcopul Caransebeșului și viitorul patriarh al României Miron Cristea. În interior a fost zugrăvită în anul 1937 cu cheltuiala preotului paroh Vasile Stanciu și a soției sale Elena. Biserica a fost renovată în 1974 și în 2012.

Biserica greco-catolică „Sfinții Arhangheli”

Comunitatea greco-catolică și-a ridicat noua biserică de zid „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” până în anul 1945. În aceasta au servit până în 1948, când cultul greco-catolic a fost scos în afara legii. După 1989 biserica a revenit comunității greco-catolice.