Sari la conținut

Salah Stétié

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salah Stétié
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[6][2][5] Modificați la Wikidata
Le Chesnay-Rocquencourt⁠(d), Île-de-France, Franța[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7][8]
 Liban[9][3][1][8][10] Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
eseist
critic de artă
diplomat
critic literar[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][11][12][8]
limba arabă Modificați la Wikidata
StudiiSaint Joseph University of Beirut[*][[Saint Joseph University of Beirut (private Catholic research university in Beirut, Lebanon)|​]]
Activitatea literară
Limbilimba franceză
limba arabă  Modificați la Wikidata
Subiectecultura ocidentală; tradiții orentale; mortalitatea omului; aspirația către divin
Specie literarăpoezie, proză
Note
PremiiGrand Prix de la Francophonie (1995)
Prix de l’amitié franco-arabe
Ofițer al Legiunii de Onoare (2015)
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Salah Stétié (n. , Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban – d. , Le Chesnay-Rocquencourt⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un scriitor, poet, traducător, eseist și diplomat libanez care a scris în limba franceză. A deținut diverse funcții diplomatice pentru Liban, în țări precum Maroc și Franța.[13] A fost pimul poet arab care și-a publicat lucrările în franceză.[14]

Educație

[modificare | modificare sursă]

Salah Stétié s-a născut pe 28 septembrie 1929, la Beirut, Liban, într-o familie sunnită burgheză. Tatăl său, Mahmoud Stétié , a fost profesor și poet arab și i-a oferit fiului său o bază solidă în cultura arabă și musulmană.[15]

În țara natală, a studiat la Colegiul protestant francez din Beirut, la Universitatea Saint Joseph din Beirut și la Școala de Arte din Beirut, unde a aprofundat Literele și Dreptul sub tutela lui Gabriel Bounoure, pe care îl considera un profesor spiritual. Apoi a obținut o bursă și și-a continuat studiile despre orientalism la Sorbona în 1951.[16] Aici s-a împrietenit cu o serie de poeți francezi, printre care Yves Bonnefoy. Parisul a devenit unul dintre cei doi „poli mentali” pentru Stétié; el a ajuns să se considere la fel de francofon și parizian, precum arab și libanez.[17]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

În 1955 s-a întors în Liban, unde a predat la Academia Libaneză de Arte Frumoase, la Școala de Arte din Beirut și la Universitatea din Beirut, până în 1961, când și-a început cariera diplomatică.

În anii 1960 a lucrat ca diplomat cultural libanez în Paris și în Europa Occidentală și, de asemenea, ca delegat al UNESCO pentru Liban. În 1982 a început un mandat ca diplomat libanez în Olanda, funcție pe care a deținut-o până în 1984 când a fost numit diplomat în Maroc. În 1987 a fost numit secretar general al Departamentului de Afaceri Externe din țara sa natală, înainte de a reveni la funcția sa diplomatică în Țările de Jos în 1991.[18] În 1992, s-a retras la Le Tremblay-sur-Mauldre.[19]

A fost membru al Comisiei de Terminologie și Neologie a limbii franceze.[20]

A tradus în limba arabă, în colaborare cu Kadhim Jihad, ciclul Poèmes de Djaykoûr, de Badr Chaker Es-Sayyâb (având caligrafii realizate de M.S. Saggar, Le Calligraphe/Philippe Picquier, 1983) și Le Prophète de Gébrane Khalil Gébrane (cu o gravură de Zao Wou-ki, ediția Marwan Hoss et Naufal, 1992).

Stétié a fost tradus în limba arabă: Antologie de texte prezentate și traduse de Kadhim Jihad (Dar al-Adab, Beirut,1982), L'Être poupée, prefață și traducere de Adonis (Dar el-Adab, Beirut, 1983), Obscure lampe de cela, traducere de Kadhim Jihad (Dar el Rayess, Londra, 1990), Fragments: Poème, prefață și traducere de Marwan Farès (Dar Araoudos, Londra 1990), Oeuvres poétiques complètes, tomul I, traducere și prefață de Jacques Assouad (Dar el-Farabi, Beirut, 1990).

De asemenea, a fost tradus în engleză, spaniolă, italiană, rusă, poloneză, turcă, neerlandeză,[14] română.[21]

A murit la Paris pe 19 mai 2020.[22]

Premii

[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Prix de l’amitié franco-arabe, premiu care celebrează prietenia franco-arabă, pentru eseul său din 1972, „Les porteurs de feu”.[14]

În 1995 a primit Grand Prix de la Francophonie (Marele premiu ai francofoniei) decernat de Academia Franceză, pentru întreaga sa operă.[23][24]

În 2015 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare.[19]

Opere

[modificare | modificare sursă]
  • La nymphe des rats (1964)
  • La Mort Abeille (1972)
  • L'eau Froide Gardée (1973)
  • Fragmente: Poèmes (1973)
  • André Piyere de Mandiargues (1978)
  • Obscure Lampe De Cela (1979)
  • La Unième Nuit (1980)
  • Ur En Poèsie (1980)
  • Inversion de L'arbe et du Silence (1980)
  • L'Etre Poupée (1983)
  • Colombe D'Aquiline (1983)
  • Nuage Avec des Voix (1984)
  • Firdaws, essai sur les jardins et les contre-jardins de l'Islam (1984)
  • Incize (1988)
  • Le Voyage D'Alep (1991)
  • Les sept Dormants au péril de la poésie (1991)
  • L'épée des larmes (1992)
  • Archer Aveugle (1996)
  • Lecture D'Une Femme (1996)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c IdRef, accesat în  
  2. ^ a b Who's Who in FranceWho's Who in France&rft_id=https://www.whoswho.fr&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Salah Stétié" class="Z3988"> 
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Babelio, accesat în Babelio&rft_id=https://www.babelio.com/auteur/-/9783&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Salah Stétié" class="Z3988"> 
  5. ^ a b c Fichier des personnes décédéesFichier des personnes décédées&rft_id=https://www.insee.fr/fr/information/4190491&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Salah Stétié" class="Z3988"> 
  6. ^ https://www.midilibre.fr/2020/05/20/sete-le-poete-franco-libanais-salah-stetie-est-decede-il-avait-91-ans,8895984.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ ​, accesat în  
  8. ^ a b c Virtual International Authority File, accesat în  
  9. ^ http://mak.bn.org.pl/cgi-bin/KHW/makwww.exe?BM=01&IM=04&NU=01&WI=A1755357X, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ http://urn.bn.pt/nca/unimarc-authorities/txt?id=606079, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  13. ^ „Salah Stétié, sa biographie”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b c „Salah Stétié” (în engleză). international literature festival berlin. Accesat în . 
  15. ^ Paule Plouvier, Renée Ventresque, „Itinéraires de Salah Stétié”, L'Harmattan, 1996
  16. ^ Lazkani, Souad (). „Famous Lebanese Poet Who Won Award by French Academy Just Passed Away” (în engleză). 961. Accesat în . 
  17. ^ „Huit grandes voix de la poésie de langue française”, în Poésie, nr. 76, iulie/august 1979
  18. ^ „Décès du poète libanais Salah Stétié, esthète artisan du dialogue entre les peuples” (în franceză). LEFIGARO. . Accesat în . 
  19. ^ a b „Le Tremblaysien Salah Stétié : à l'origine de ma carrière il y eut de Gaulle”. AgendaCulturel. . Accesat în . 
  20. ^ „Salah Stétié”. akadem.org. Accesat în . 
  21. ^ Crăciun, Denisa. (2018). „Eternitatea în cuvinte”. În S. Stétié, L‘autre cóté brûlé du très pur / Cealaltă parte arsă a celui prea pur, Iași, Editura Timpul.
  22. ^ „Salah Stétié est décédé à Paris”. L'Orient-Le Jour. . Accesat în . 
  23. ^ „Salon du Livre francophone”. AgendaCulturel. . Accesat în . 
  24. ^ „Af-nice”. af-nice.fr. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Salah_Stétié&oldid=15771252