Sari la conținut

Proprietate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Proprietatea desemnează acele lucruri care sunt recunoscute ca fiind în posesia unei persoane sau a unui grup. Atunci când se vorbește despre conceptul de proprietate se face o distincție între bunuri private și bunuri publice. Conceptul de proprietate descrie pe de o parte relația dintre o persoană și un obiect, pe de altă parte reprezintă o relație socială între persoane bazată pe mecanisme sociale de reglementare a drepturilor de proprietate.

Criterii de clasificare

[modificare | modificare sursă]

Există diferite criterii de iubire a proprietății.

  • Un prim criteriu ar fi acela al naturii obiectului deținut de proprietar[1]. Astfel putem vorbi despre un obiect propriu-zis; o resursă, o informație , o abilitate individuală.În studiul sistemelor socio-economice elementul central este identificarea persoanelor care dețin mijloacele de producție necesare pentru producerea de bunuri și servicii.
  • Al doilea criteriu de clasificare privește titlul proprietarului. Proprietarul poate fi o persoană fizică, o persoană juridică, sau o organizație, instituție de stat.
  • Un alt criteriu este cel al drepturilor proprietarului asupra obiectului deținut:
  1. dreptul la venitul rezidual[2]: proprietarul are dreptul de a beneficia de pe urma venitului generat de proprietatea sa; există posibilitatea ca proprietarului sa îi fie impuse și unele responsabilități sau obligații financiare ca urmare a faptului că beneficiază de acest venit; dreptul de a dispune de venitul rezidual atrage o motivație spontană pentru proprietar: utilizarea bună a obiectului aflat în proprietate va determina o maximizare a venitului rezidual produs care se află la dispoziția proprietarului;[3]
  2. dreptul de înstrăinare sau transferare: proprietarul are dreptul de a-și vinde proprieatea,de a o înstrăina, de a o închiria, de a o face cadou sau de a o lăsa moștenire; acest tip de drept determină o motivație spontană pentru proprietar :acesta are interesul de a spori valoarea proprietății sale, fie că a obținut-o prin achiziție, fie că a primit-o moștenire;
  3. dreptul de control: proprietarul are dreptul de a lua decizii cu privire la activitatea productivă propriu-zisă , și are dreptul de a delega aceste decizii altor persoane;
  • Un al patrulea criteriu de clasificare este acela al deciziei asupra căror constrângeri proprietarul trebuie să le facă față în exercitarea dreptului de proprietate.
  • Ultimul criteriu este acela al distincției dintre drepturile nominale de proprietate prevăzute în documentele legale și drepturile reale de proprietate.[4]
  1. ^ există numeroase cercetări și studii făcute cu privire la problema proprietății. De menționat aici ar fi teoria lui Knight despre nesiguranță și risc și cea a lui Ronald Coase despre teoria costurilor tranzacțiilor
  2. ^ pentru a înțelege conceptul de rezidual trebuie să luăm în seamă poziția unui fermier care plătește o rentă fixă proprietarului pământului; suma reziduală este ceea ce îi rămâne fermierului din producția anuală a pământului după ce a plătit toate cheltuielile inclusiv renta
  3. ^ în cazul producției capitaliste acest drept este descris în terminologia marxistă prin faptul că proprietarul de captital are controlul asupra profitului
  4. ^ a se vedea János Kornay-"The Socialist System.The Political Economy of Communism", capitolul despre proprieate,p.62-87,
  1. János Kornai -"The Socialist System. The Political Economy of Communism", Clarendon Press Oxford, 1992.
  2. Jack Knight-"Institution and social conflict", Cambridge University, 1992.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]